Fabrica de copaci, o afacere roditoare

Fiecare dintre noi ar trebui să planteze în viaţa aceasta măcar un pom. Cel puţin aşa spune o vorbă veche din bătrâni. Roxana sădeşte în fiecare an aproximativ 70 de mii de pomi fructiferi. În pepiniera de la Beuca, judeţul Teleorman cresc anual câte 7-8 soiuri de meri, peri, pruni, caişi, piersici. Inginer agronom cu zeci de ani experienţă, Roxana Gherghe a pus afacerea pe picioare în urma cu 11 ani. Totul a pornit din pasiune pentru viaţa la ţară, pentru natură, dar şi din nevoia unei stabilităţi financiare pe care un job la stat nu i-o putea oferi.

Muncesc de dimineaţa până seara. De la jumătatea lunii februarie până aproape de Crăciun. Eu sunt pe câmp cu oamenii, eu în piaţă cu pomii, soţul se ocupă de partea administrativă. Investiţiile sunt mari. Întreţinerea sistemelor de irigaţie costă foarte mult. În fiecare an mi-am extins afacerea cu câte un hectar, două şi atunci a trebuit să cumpăr alte sisteme. Peste 50% din profit merge în investiţii. Subvenţii de la stat nu am luat niciodată. Am încercat să accesez fonduri europene. Un individ de la Alexandria mi-a propus să-mi facă el dosarul pentru o sumă derizorie de 7.500 de euro, dar să-i dau lui jumătate şi am renunţat, îmi povesteşte Roxana fără nicio tresărire pe chip.

În ciuda problemelor administrative, Roxana e mândră de pepiniera sa. Cel mai tare se bucură când oamenii o caută în piaţă şi îi spun mulţumiţi că pomii cumpăraţi de la ea au intrat pe rod. Unii au luat doar câţiva copaci pe care i-au plantat în curtea casei, alţii şi-au pus bazele unor afaceri.

Nu pot să stau non stop în piaţă şi mai vând la intermediari, dar pomii mei au etichetă, mă ştie toată lumea. Într-o zi a venit la mine la tarabă o doamnă să-mi spună că are peste 1.000 de copaci de la mine şi că anul acesta vrea să-şi mărească livada. Două săptămâni mai târziu i-am dus acasă aproximativ 2.500 de puieţi. Dacă vrei ca omul să te caute şi peste un an şi peste doi ani şi peste 10, nu trebuie să faci prostii, să ne înţelegem! Ţi-a cerut omul Idared la măr, Idared îi dai, ţi-a cerut piersicul Redhaven, Redhaven îi dai. Dacă ai făcut greşeala să îi dai altceva, nu te mai caută.

Pepiniera de la Beuca este singura din Teleorman. Roxana are însă clienţi din toată ţara. Cel mai bine merg vânzările în Dâmboviţa şi în Argeş, unde sunt zone pomicole extinse, iar solul este prietenos cu mai multe soiuri de pomi fructiferi. Pe lângă pepinieră, Roxana are mai multe livezi de meri, peri, caişi, un hectar de viţă de vie, anul acesta a cultivat şi căpşuni, iar producţia a fost una impresionantă. Marfa o comercializează  în stradă, unde are o tarabă improvizată.

Se intră foarte greu pe piaţă. În hipermarketuri trebuie să ai relaţii sau să dai sume foarte mari de bani ca să ai un stand al tău şi am considerat că nu merită. Oricum la mine nu se pierde nimic. Ce reuşesc să vând, vând, restul ajunge la butoi, fac ţuică şi o comercializez la piaţă.

Iar antreprenorul adevărat nu se dezminte. Dacă vede că ceva nu merge, caută alte soluţii, vine cu alte idei. În viitorul apropiat, Roxana se gândeşte să-şi deschidă o făbricuţă unde să producă sucuri naturale. S-a gândit deja la o marcă şi la câteva contracte pe care le-ar putea încheia cu o serie de magazine locale. ,, Totul începe cu o idee. Important este să te ţii de ea”, îmi spune Roxana zâmbind.