Sibiu, un oraș din altă epocă. O stradă îngustă, un pavaj ca pe vremea romanilor: din piatră neşlefuită, felinare aburinde, case vechi de secole – înşirate de o parte şi de alta. Pe acoperişul fiecărei clădiri, ieşeau de sub pătura de omăt doi – trei ochişori: ferestre minuscule situate la mansardă, denumite de localnici, ,,ochii Sibiului”. Un loc unde se respiră aer medieval chiar şi în mileniul III, un spaţiu unde timpul încetineşte, viaţa capătă un alt sens. Preocupările cotidiene devin insignifiante.
O plimbare pe sub arcadele ce înconjoară zidurile vechii cetăţii, aşa numitul Pasaj al Scărilor care leagă Oraşul de Sus de Oraşul de Jos – un popas pe Podul Minciunilor, primul pod din România şi al doilea din Europa construit din fontă turnată, cu decoraţiuni realizate prin traforare, acolo unde îşi găseau sfârşitul cei care, în evul mediu, îndrăzneazu să ascundă adevărul – o cafea savurată în Piaţa Mică la una din cafenelele cu specific vienez şi muzică live, sunt doar câteva din micile bucurii pe care ţi le oferă oraşul. Lucruri mărunte pe care ajungi să le apreciezi. Și realizezi că ar trebui să-ţi oferi mai des prilejul de a savura astfel de momente care-ţi hrănesc spiritul. Într-o lume agitată, contra cronometru, micile bucurii trec de cele mai multe ori pe lângă noi, nu le acordăm nici cea mai mică importanţă ori pur şi simplu nu le vedem…
Sibiu e parcă un oraș din altă epocă. Sibiul e fără îndoială un loc încărcat de legendă, unde imaginaţia are frâu liber… Sibiul e muza perfectă pentru cei care vor să creeze…
Clădirile din Piaţa Mare compun tabloul perfect. Pe laturile ei au rămas în picioare, atinse doar de patina vremii, vechile case nobiliare alături de simbolul de marcă al oraşului, Palatul Brukenthal, fosta reşedinţă a ex-guvernatorului Transilvaniei, baronul Samuel von Brukenthal. În acelaşi stil a fost construită şi primăria oraşului. Pe vremuri, înalţii demnitari care vizitau Sibiul erau cazaţi la Casa Lutsch, nu departe de sediul primei monetării a oraşului. La numerele 2 şi 3 se găsesc Biserica şi casa parohială romano-catolică, unde a funcţionat o vreme seminarul iezuit unde a studiat Gheorghe Lazăr.
La numărul 7, în Piaţa Mare, se află Casa Generalilor. Aici îşi avea sediul Comandamentul general al trupelor austriece din Transilvania. La numărul 10 stă încă în picioare Casa Haller, bogată în elemente renascentiste cu un turn de locuinţă gotic în curte. Proprietarul ei, comitele Petrus Haller von Hallerstein, descendentul unei familii de negustori-patricieni din Nurnberg, a reuşit să păstreze imobilul timp de 345 de ani. Piaţa Mare era loc de desfacere a cerealelor, dar şi loc de întruniri ori execuţii publice. De altfel, aici se aflau “Stâlpul Infamiei”, având statuia lui Roland în vârf, spânzurătoarea şi “Cuşca pentru nebuni”, unde, în timpul zilei erau expuşi oprobriului public cei ce tulburau noaptea liniştea semenilor.
Sibiul seamănă foarte mult cu un orăşel din nordul Franţei, regiunea Picardie: Amiens, micuţ, intim, cochet, situat pe cheile Cibinului, respectiv, râului Somme, străzile înguste cu felinare din fier forjat, arhitectura caselor şi nu în ultimul rând a bisericilor de alt rit decât cel creştin-ortodox.
Sibiu, România
Amiens, Franța
Biserica Evanghelică este una dintre cele mai impunătoare clădiri din centrul istoric al Sibiului. În vreme ce Catedrala Notre-Dame are 112 metri înălţime, turnul bisericii evangelice din Sibiu măsoară 73 de metri şi e vizibil din oricare parte a oraşului, fiind cel mai înalt din Transilvania. Impresionanta clădire este un amplu edificiu în stil gotic: arcade frânte, contraforţi şi nu în ultimul rând basoreliefuri. Biserica e cunoscută mai ales pentru orga în stil baroc realizată de un meşter slovac în anul 1671. Este cea mai mare orgă din S-E Europei. Vara, în lăcaşul evanghelic se organizează concerte. Audiţiile au loc în fiecare miercuri. Indiferent de anotimp ori de oră, muzica răsună permanent între pereţii de piatră ai clădirii, insuflând călătorului pace interioară. După câteva minute de comuniune cu Dumnezeu, sufletul se simte revigorat, iar trupul mai relaxat. Se pare că muzica nu ne gâdilă în mod plăcut doar urechile, ci şi spiritul.
