Chef Manuel Betto Pecori a ajuns în România în urmă cu patru ani, când a primit o ofertă la un restaurant din Sibiu – trebuia să stea o săptămână, dar a decis că nu mai vrea să plece.
Lucram în Veneția la un restaurant de cinci stele. La un moment dat am cunoscut un cuplu de italieni care aveau un restaurant în România. M-au întrebat dacă vreau să vin o săptămână la Sibiu să îi ajut la organizarea unui eveniment. Mi-a plăcut așa de mult orașul ăsta și țara asta, care e atât de liniștită în comparație cu Italia, încât am ales să rămân să lucrez aici.
Fascinat de arta culinară, chef Manuel a învățat și tainele bucătăriei românești. Însă, cel mai mult îi place să reinventeze rețete.
Am încercat rețete cu produse românești, dar cu tehnică de gătire diferită. O dată am făcut un piept de porc afumat și l-am prăjit așa cum facem noi cu sardinele, cu bază de ceapă și stafide. Totuși nu e simplu deloc să fii chef aici. Lumea nu prea înțelege. Românul este o persoană închisă la gusturi noi.Am noroc că mai vin turiști și lume un pic mai plimbată. E un oraș multietnic. Sunt mulți nemți, unguri, italieni.
Pasiunea lui Manuel pentru arta culinară este moștenire de familie.
Acasă la mine toți sunt bucătari: mama, bunica, bunicul. Pasiunea s-a născut când eram micuț. În momentul în care nu am mai avut ce să învăț de la ai mei am plecat în lume să devin chef. Am ajuns să lucrez în restaurante cu renume, ba chiar am gătit și pentru invitații de la Festivalul de Film de la Veneția.
De când a ajuns în România, venețianul are însă un alt vis. Vrea să înființeze o școală de bucătari la Sibiu. Dorința lui s-a născut dintr-o frustrare.
În Sibiu e criză de bucătari, ospătari. Nu sunt școli culinare. Mă sună băieți care vor să lucreze cu mine, să învețe. La cursuri nu îi învață nimic. Ies doar cu o hârtie pe baza căreia se pot angaja, dar de fapt nu îi învață bucătărie. E mai degrabă ceva birocratic. În România îți trebuie o diplomă ca să lucrezi ca bucătar. Ei îți dau o diplomă, dar nu te învață iubirea pentru bucătărie, nu te învață tehnică, nimic. Îți dau doar o hârtie în mână. Asta este chiar grav într-o țară care vrea să evolueze! La noi în Italia școala de bucătari durează 5 ani, e ca un liceu: ai cursuri de botanică, de biologie, de chimie, asimilezi cunoștințe de nutriție, alimentație, deprinzi anumite tehnici de gătire. În România cursurile durează 6 luni și te învață să faci gogoși.
Astfel, de la nemulțumirea față de sistem până la ideea înființării unei școli adevărate care să formeze bucătari de prestigiu nu a fost decât un pas. Manuel e conștient însă de amploarea proiectului.
E un plan măreț. Nu știu dacă o să reușesc. Eu am mai colaborat cu Universitatea Lucian Blaga, ce e drept nu pe partea de formare profesională. De Crăciun am organizat împreună o masă pentru aproximativ 40 de bătrânii de la cămin.
În ciuda inconvenientelor provocate de sistem, Manuel nu își dorește să se întoarcă la Veneția. Pentru el acasă înseamnă Sibiu.
Vreau să rămân aici. Am avut oferte să plec în SUA, dar am refuzat. E o țară prea agitată, ritmul e frenetic, nu știu dacă aș putea să stau acolo. În România îmi place liniștea. Eu lucrez 10-15 ore pe zi, ceea ce nu reprezintă un stres pentru mine, din contră. Stresul înseamnă aglomerație, forfotă mare pe străzi, zgomot.
Nu e de mirare că atunci când nu gătește Manuel colindă munții din împrejurimi.
De câte ori am timp mă duc la plimbare singur sau cu amicii. Pe cărare găsesc mereu ciuperci, fructe de pădure. La început îmi lipsea foarte mult marea. Era foarte ciudat să nu văd apă în apropierea casei, dar m-am obișnuit. Îmi place aici. Mi-am găsit liniștea la munte.
Sursa foto: https://www.facebook.com/manuel.bettopecori?fref=ts
