Ea este Matilda. A trăit 6 ani în Germania, la Koln. După o experienţă inedită în sistemul german de educaţie s-a întors în ţară, din dorinţa de a participa la schimbare. Dacă mulţi dintre noi ne gândim să plecăm din România din dorinţa de a schimba ceva în viaţa personală, unii au făcut-o de mult, oameni ca Matilda au decis să se întoarcă pentru a încerca să facă diferenţa în societatea românească.
Am venit să iau parte la schimbare. Pentru că ţara a început să se schimbe, părerea mea. În Germania am ajuns cu bursă Erasmus, apoi am rămas la master. În timpul studiilor am ajuns să lucrez ca ajutor de proiect la universitate. Cu timpul am văzut că lucrurile încep să se mişte în ţară şi m-am gândit că ar fi plăcut să contribui şi eu cu ceva la schimbare. Mulţi mă întreabă de ce m-am întors şi când le spun mă privesc ca pe un extraterestru. Nu le vine să creadă.
Trebuie să ne educăm mai întâi părinţii, apoi copiii!
Matilda lucrează în cadrul Camerei de comerţ româno-germane şi încearcă, alături de colegii ei, să redea învăţământului profesional valoarea de altădată.
În sistemul de învăţământ românesc şcolile profesionale au o reputaţie proastă şi nu poţi schimba percepţia acestui lucru prin reclamă sau vorbe, ci prin exemple care au succes. În Germania, şomajul în rândul tinerilor este foarte scăzut. Companiile investesc în educaţia profesională pentru că vor să lucreze doar cu oameni bine pregătiţi. Dacă o companie care produce vagoane are nevoie de sudori, patronatul investeşte în colaborare cu statul în şcolarizarea viitorilor sudori. Pentru că modelul funcţionează, nemţii s-au gândit să-l folosească ca marcă de export prin camerele de comerţ. Astfel, dacă eşti companie germană care investeşti în România şi nu ai personal calificat, dar vrei totuşi să atingi anumite standarde de calitate, te implici în educaţiea viitorilor angajaţi în colaborare cu o şcoală românească.
Când vine vorba de educaţie, şi nu numai, mentalitatea românilor este diferită.
O diplomă nu te ajută cu nimic. Avem nevoie de practicieni, nu doar de teoreticieni. Asta vine din frustrarea părinţilor care nu au avut şansa să studieze şi încearcă să-şi trimită copiii către studii fără să-şi pună întrebarea: Copilul meu poate sau nu poate? Nu trebuie să ai o diplomă cu orice preţ. Trebuie să faci ce te inspiră, ce îţi place. Să descoperi ce ţi se potriveşte. Trebuie să ne educăm mai întâi părinţii, apoi copiii! Maratonul schimbării începe totuşi cu tine.
Oriunde va fi o cauză, eu o să alerg pentru acea cauză!
Matilda crede în puterea educaţiei de a schimba destine. Indifernt de mentalităţi, percepţii sau idei, această tânără nu renunţă la idealul său. În timpul liber aleargă în scopuri caritabile. Următoarea cursă: un semimaraton în echipă de trei alergători programat pentru 28 ianuarie la Politehnică. Competiţia este organizată de ONG-ul Şcoala de valori pentru a susţine proiectul iMKreative Camp în cadrul căruia 48 de liceeni pasionați și creativi vor dobândi cunoștințe de marketing, dezvoltare de produs și publicitate. Iniţiativa are ca scop dezvoltarea creativităţii, încrederii, abilităților de prezentare, gândirii critice și a lucrului în echipă. 
Oriunde va fi o cauză, eu o să alerg pentru acea cauză! Aşa s-a întâmplat şi în proiectul de împădurire lansat de un ONG în zonele din sudul ţării unde climatul tinde să devină unul extrem de arid.
,,Pădurea copiilor” e singurul proiect de plantări din România care se ocupă de aducerea la maturitate a unei păduri. Sunt foarte mulţi care plantează în România, plantează şi nu se îngrijesc de ce au plantat sau nu aduc la stagiul de recunoaştere a plantărilor ca şi pădure, pentru că ea trebuie să fie înregistrată ca şi pădure. Pentru asta trebuie să ai o suprafaţă minimă de puieţi pe care să-i aduci la maturitate.
Dincolo de orice cauză, Matilda trăieşte plăcerea de a alerga, de a visa, de a acţiona şi de a spune oricând ce gândeşte.
Nu trag niciodată la timp, dacă aş trage la timp nu m-aş mai bucura de tot ce se petrece în jurul meu. Pentru mine cel mai important este să mă bucur de peisaj, de clădirile pe care le văd pe traseu, de oamenii de pe margine care mă încurajează, aşa mă încarc. Pe mine mă motivează starea de bine pe care ţi-o oferă sportul. Eşti într-o permanentă luptă cu tine şi există evident dorinţa de a-ţi depăşi limitele. Ca să reuşeşti trebuie să alergi constant, să fie un mod de viaţă, nu o obligaţie faţă de tine însuţi, o chestie impusă. Eu mă trezesc foarte de dimineaţă. Vara la ora 6 dimineaţa mă găseşti în parc. Îmi fac rundele, mă schimb şi apoi plec la serviciu. O cursă foarte frumoasă a fost Tansmaratonul pe Transfăgărăşan, organizată de Andrei Roşu. Am ajuns la un moment dat deasupra norilor, undeva aproape de Bâlea. Eram învăluită de ceaţă. A fost un moment WOW! ,,Sunt eu cu mine şi cu aceşti nori!” O experienţă foarte faină! Am avut în acelaşi timp surpriza să termin cursa pe locul 3 la categoria mea de vârstă, cea mai bună performanţă pentru mine.
foto: arhiva personală a Matildei/facebook
