Mai ţineţi minte rochiţa de catifea vişinie, cu manşete brodate? Tiparul trasat cu creionul de mama după o revistă împrumutată din vecini?… Dar de căciuliţa cu faţă de omuleţ de zăpadă împletită de bunica pentru după-amiezile în care mergeam la săniuş? Copiii de astăzi ar spune uimiţi: ,,Ai făcut tu asta pentru mine?” Cei mici nu duc lipsă de creativitate, nici pe departe. Cei care şi-au pierdut abilităţile creatoare suntem noi, copiii de ieri, adulţii de azi. În vârtejul birou-pat am ajuns să uităm de noi, de dorinţele noastre, de ceea ce ne face cu adevărat fericiţi. Arta, sub diversele ei forme, este singura care ne mai mişcă. De cele mai multe ori nu suntem dispuşi să recunoaştem nici pentru noi înşine acest lucru. Bine că pentru asta sunt făcuţi prietenii.
În urmă cu aproximativ un an Gabriela era în căutarea unui cadou perfect, ceva deosebit, unic.
Am căutat la un moment dat un cadou pentru o prietenă care este în Franţa. M-a anunţat prea din scurt că se căsătoreşte. N-am putut să mă duc la ea la nuntă şi am vrut să-i fac un dar. Ceva tradiţional. Văzusem pe facebook-ul cuiva o cutie din lem decorată cu motive tradiţionale şi mi-a atras atenţia. Am comandat imediat cadoul şi l-am expediat rapid prin poştă. Lădiţa era frumoasă, dar eu m-am gândit că aş fi decorat-o altfel. Aş fi fost mai atentă la detalii. Cadoul perfect este cel făcut de tine! Simona, pietena mea de o viaţă – ne cunoaştem de 16 ani, mi-a propus atunci să economisim banii de cadouri pentru Crăciun şi să le facem o bucurie celor dragi dăruindu-le ceva creat chiar de noi. La prima cutie am lucrat 13 ore. Îmi aduc aminte şi acum. O fostă colegă de serviciu m-a rugat să-i găsesc un cadou deosebit pentru o prietenă care era internată în spital. I-am creat un peisaj african pe o cutie pentru bijuterii. Tipa era pasionată de locuri exotice.
De atunci, Gabriela şi Simona decorează casete pentru bijuterii, lădiţe pentru depozitare, fac seturi din lemn personalizate pentru botez sau cutii speciale pentru darul mirilor. Fetele ţin atât la mediul înconjurător, cât mai ales la sănătatea prietenilor şi folosesc doar materiale ecologice de la vopseaua pe bază de apă folosită ca fundal, până la ultimul strat de lac aplicat peste şerveţelul multicolor. ,,Astfel poţi să pui şi bomboane în cutiuţă, nu se întâmplă nimic!”, mă asigură Simona.
Fetele sunt colege de birou la o firmă de software din Bucureşti, iar pasiunea lor nu are nimic în comun cu jobul. Spiritul creativ nu le dă însă pace, iar după programul de 8 ore nu e chip să-şi mai ţină capul în calculator, în telefon sau pe tabletă. După ce au vizionat zeci de tutoriale şi au experimentat toate tehnicile descoperite pe internet cele două prietene au încercat ceva nou.
Cutia asta este făcută pe bază de coajă de ou. Am lucrat 9 ore la ea. Am vopsit, am lipit cojile de ou, am vopsit iar, ca să am un fond deschis astfel încât să se vadă modelul şerveţelului după aplicare, îmi spune cu entuziasm Gabriela.
Fetele nu se gândesc să-şi transforme pasiunea într-o afacere, cel puţin nu în acest moment. Se bucură în schimb de fiecare dată că pot dărui. Ce sentiment nobil ! Câţi dintre noi îl mai recunoaştem ?
