Cerul e brăzdat de MiG-uri, avioane Spartan şi elicoptere. Aeronavele se înalţă rând pe rând în aer, zboară în tandem, apoi se desprind brusc şi pier în văzduh lăsând în urma lor un tunet asurzitor. La sol e agitaţie mare, sute de oameni înarmaţi cu aparate de fotografiat aleargă dintr-o parte în alta. Nu e stare de război, e frenezie. Nu e panică, sunt aplauze. Pe Aeroportul „Aurel Vlaicu” din Băneasa defilează aşii aerului. Piloţi cu zeci de ani experienţă şi mii de ore de zbor fac acrobaţii spre deliciul publicului.
Pentru câteva ore tot omul şi-a scos capul din telefon şi l-a înalţat cu interes, uimire şi admiraţie spre cer. Chiar şi tinerii au renunţat la vânătoarea de Pokemoni. Adolescenţii şi-au scos smartphone-urile din buzunar doar ca să prindă în cadru un avion Spartan. Cei mici, mai puţin pasionaţi de tehnologie, visează deja că sunt în aer. Raian are 4 ani şi pilotează printre nori un MiG 21 Lancer. Coordonatele de zbor au fost stabilite şi comunicate rapid turnului de control prin staţie. La sol, Raian are însă o adevărată flotă aeriană.
Primul avion l-a primit cadou când era foarte mic şi de atunci nu s-a mai despărţit de el. Pe parcurs a văzut şi alte modele. Nu vrea alte jucării, doar avioane şi elicoptere. Mai nou îmi cere şi cărţi, tot cu aeronave. Iar la evenimente în aer liber ca acesta venim de când era în cărucior. Am fost şi la Clinceni.
Povesteşte mama lui Raian, în timp ce micul pilot le face cu mâna colegilor săi mai mari care trec în tandem pe deasupra capului nostru.
Este vorba mai exact despre artiştii zborului acrobatic austriecii de la Flying Bull şi cele două aeronave unice: F4U Corsair şi B 25 Mitchell. Oare ce vise aveau cei doi piloţi în copilărie? Visez că zbor şi zbor. Acesta a fost planul.
Liliana Zamfir a terminat cursurile şcolii de aviaţie în urmă cu doi ani. În copilărie îşi dorea să fie medicul animalelor. Firea activă, spiritul liber şi mintea brici au adus-o însă la manşă.
Când eram copil voiam să mă fac medic veterinar. În liceu am descoperit că îmi place foarte tare informatica, dar mi-am dat seama că nu sunt în stare să stau închisă între patru pereţi. Atunci am decis să dau la aviaţie. Acum sunt pilot şi fac totul din pasiune.
Pasiunea pentru avioane nu are vârstă. Deşi pensionar nea Marian nu poate sta departe de pistă. În tinereţe a fost controlor de trafic aerian. Nimic nu mişca pe radar fără ştirea lui. Acum admiră aeronavele doar la show-urile aviatice. De când este la pensie şi-a descoperit însă o nouă pasiune: fotografia. Aşa că niciun aparat de zbor n-a scăpat de bliţul său.
